În zonă n-a fost în trecut viață monahală, dar după întâmplările lui Petrache Lupu s-au așezat aici câțiva călugări, iar pe malul Dunării – o mică obște de călugărițe. Aici, „la buturugă”, unde a început să slujească un călugăr, era și un stareț cu numele de Nicanor. Tot atunci, a început construirea unei mari biserici cu scopul de a perpetua mesajul Maglavitului și a îl răspândi. Biserica mare din zid de cărămidă a fost plănuită și proiectată pe piloni pentru a fi ferită de apele Dunării.
Obiective turistice
Religie
Mănăstirea Maglavit
Povestea construirii mănăstirii este legată de un cioban analfabet, surd și sărac lipit pământul-Petre Lupu,
despre care se spune că în 1935, între Paște și Rusalii, lui Petrache i-a apărut în cale Dumnezeu cerându-i
să propovăduiască dragostea față de credință. Astfel i-a redat auzul și vorba, viziunile și vindecările sale
făcând din Maglavit un loc de pelerinaj.
Mănăstirea Maglavit a fost desființată de comuniști și reînființată, cu hramul Izvorul Tămăduirii, în 1990,
an în care s-au continuat lucrările neterminate înainte de război.
La mănăstirea Maglavit, este înmormântat Petrache Lupu.
După Revoluția din 1989, la 17 august 1990, la dorința credincioșilor, Mitropolia Olteniei reînființează
mănăstirea, începută în 1936. Păstoria a fost încredințată Arhimandritului Policarp Sidor.
Religie
Petrache Lupu
Petrache Lupu s-a născut pe 12 octombrie 1907, în comuna Maglavit, județul Dolj, fiu al lui Gheorghe (atunci în vârstă de 22 de ani) și al lui Floarea (atunci în vârstă de 25 de ani). Rămas orfan de tată, se îmbolnăvește de „vărsat”, în urma căruia rămâne surd și gângav. Din acest motiv este scutit de armată la 9 martie 1931, punându-i-se diagnosticul de „otită medie supurată, bilaterală, cu perforația timpanelor și ușoară idioție” de către medicul militar. De la vârsta de 12 ani devine cioban, îngrijindu-se de oile ciobanilor mai înstăriți. Astfel, Petrache rămâne analfabet, având un vocabular redus.
În 1932 se căsătorește cu Elisabeta Badea, și are doi copii: Alexandru și Mihai. Acesta din urmă este botezat de Carol al II-lea în septembrie 1935, când îl trimite la Maglavit pe generalul Sichitiu ca reprezentant.
De-a lungul a trei săptămâni, în 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935, Petrache Lupu ar fi avut o serie de trei revelații pe care le împărtășește consătenilor. Ulterior, datorită unor succesiuni de întâmplări minunate petrecute între oamenii prezenți, alături de cerificarea lor de către sute de persoane, fenomenul capătă rapid amploare. La aceasta, au susținut unii, a contribuit din plin și presa vremii care a acoperit pe larg subiectul …
Religie
Cele trei viziuni
Conform relatărilor lui Petrache Lupu însuși, relatări pe care le repeta cu ocazia fiecărei predici pe care o ținea oamenilor, evenimentele s-au petrecut în felul următor:
„Iată ce spune. Vineri, întâia Vineri, a fost în sat.
La scăpătatul soarelui s’a întors la târlă. în drum, lângă tufa de plop, i s’a arătat un om bătrân, un moș. Era gros, zice Petrache și arată cu brațele : așa de gros. Avea păr mare și alb tot părul. Barba până la-brâu, albă. Mustața mare, albă. Haina albă ca mătasa. Nu călca pe pământ. Plutia la două palme dela pământ. Răspândia un miros frumos. L-a întrebat pe Petrache unde se duce, și Petrache a răspuns că se duce la târlă, îi era frică. Moșul – așa zice el – Moșul i-a spus să meargă să spună oamenilor și preoților să țină duminecile și sărbătorile. Când popa trage clopotul, nu numai unii să vină la biserică și alții la furat porumb în țarină. Copiii să cinstească părinții. Dacă nu se vor face buni, cu foc vor fi pedepsiți.
A trecut o săptămână, dar Petrache n’a spus nimic, nimănui. Nu că i-ar fi fost frică de cineva, dar ca să nu râdă lumea. A doua Vinere iarăși i s’a arătat Moșul. L-a întrebat: de ce n’ai făcut ce ți-am poruncit ?…
Obiectiv turistic
Salcia lui Petrache Lupu
Vineri, 31 mai 1935, satul Maglavit, judetul Dolj. În vreme ce se afla pe câmp cu oile, un tânăr de 17 ani a avut o viziune misterioasă. În faţă i-a apărut un bătrân îmbrăcat în alb, care levita la 20 cm de pământ, lângă o salcie. Speriat, Petrache Lupu a vrut s-o rupă la fugă, însă s-a împiedicat şi a căzut. Atunci, băiatul a fost povăţuit să îndemne oamenii la pocăinţă şi să se ducă la preotul din sat, Nicolae Bobin, ca să-i spună ce s-a întâmplat.
Petrache nu s-a încumetat să asculte vedenia, crezând că mintea îi jucase o festă. O săptămână mai târziu, la 7 iunie, bătrânul şi-a făcut din nou apariţia, dar tânărul iarăşi n-a dezvăluit nimănui cele întâmplate, de teamă ca oamenii să nu-l considere nebun şi să-l trimită în vreun ospiciu. În următoarea zi de vineri, la 14 iunie, în jurul orei 18.00, ciobanul a avut din nou viziunea dinainte. La scurt timp după ce Petrache Lupu a dezvăluit ce i se întâmplase, păţania lui făcuse înconjurul României. Pelerinii au început să vină din toate colţurile ţării, împreună cu bolnavi în căutarea alinării suferinţelor. Ziarele au contribuit din plin la popularizarea cazului, astfel că mulţimea de oameni creştea de la o zi la alta.
